Anxietatea de separare este o problemă comportamentală frecvent întâlnită, mai ales la câini, și apare atunci când animăluțul este separat de persoana sau persoanele de care este cel mai atașat, de obicei proprietarul. Pentru unele animale, simpla absență a stăpânului este suficientă pentru a declanșa stres intens; în alte cazuri, anxietatea poate apărea după un eveniment stresant petrecut în lipsa proprietarului, cum ar fi: furtunile, zgomotele puternice sau alte experiențe neplăcute.
Este important de știut că aceste reacții nu sunt un act de răzbunare, ci o expresie reală a anxietății.
Ce este, de fapt, anxietatea de separare?
Anxietatea de separare reprezintă un răspuns emoțional intens al animăluțul atunci când rămâne singur sau percepe că urmează să fie separat de proprietar. Aceasta face parte dintr-un grup mai larg de probleme legate de separare, care pot avea cauze diferite:
- frică sau anxietate generalizată
- atașament excesiv față de proprietar
- lipsa stimulării mentale și fizice
- dificultatea de a rămâne singur
Cum se poate manifesta?
Anxietatea de separare se manifestă, cel mai adesea, la scurt timp după plecarea proprietarului, de multe ori în primele 15–30 de minute, indiferent de cât timp animalul rămâne singur. Printre cele mai frecvente semne se numără distrugerile din locuință, în special în zona ușilor și ferestrelor sau asupra obiectelor care aparțin proprietarului, vocalizările excesive precum lătratul, plânsul sau urletele, dar și urinatul/defecatul în casă, chiar și la animalele corect educate.
Pe lângă acestea, pot apărea și alte semne de stres, precum agitația constantă, mersul repetitiv, gâfâitul, salivarea excesivă sau lipsa poftei de mâncare. Unele animale se ascund, tremură sau încearcă să împiedice plecarea proprietarului, iar altele pot dezvolta comportamente de auto-liniștire, cum ar fi linsul excesiv, care poate duce la leziuni ale pielii. Un indiciu frecvent raportat de proprietari este și salutul exagerat, intens și prelungit la întoarcerea acasă.
La pisici, anxietatea de separare se poate manifesta mai discret, fiind adesea asociată cu probleme de urinat/defecat in locuri nepermise în lipsa proprietarului.
De ce apare anxietatea de separare?
Cauza exactă a anxietății de separare nu este întotdeauna clară și, de cele mai multe ori, este rezultatul mai multor factori care se suprapun:
Schimbările în rutina zilnică sau în mediul de viață, perioadele lungi petrecute constant alături de proprietar urmate de separări bruște, precum și experiențele traumatizante trăite când animalul a fost singur pot contribui semnificativ la apariția acestei probleme.
Lipsa exercițiului fizic și a stimulării mentale, dificultatea de a rămâne singur sau existența altor tulburări de anxietate, cum ar fi frica de zgomote sau furtuni, pot agrava situația.
De asemenea, anumite probleme medicale (inclusiv durerea, afecțiunile endocrine sau declinul cognitiv la animalele vârstnice) pot influența nivelul de anxietate.
Animalele în vârstă și cele adoptate din adăposturi pot avea un risc mai crescut.
Cum se stabilește diagnosticul?
Pentru stabilirea unui diagnostic corect, este important să fie excluse alte cauze care pot duce la comportamente similare. Nu orice distrugere, vocalizare sau urinare/defecare in locuri nepermise în lipsa proprietarului indică anxietate de separare.
Medicul veterinar va evalua istoricul comportamental al animalului și, dacă este necesar, va recomanda analize pentru a exclude: afecțiuni medicale, probleme endocrine, educație incompletă pentru mersul la toaleta, comportamente de joacă sau plictiseală, frică de zgomote sau stimuli exteriori.
În unele cazuri, pot fi utile înregistrările video realizate atunci când animalul rămâne singur acasă, deoarece acestea oferă informații valoroase despre momentul apariției și intensitatea comportamentelor.
Pentru animalele vârstnice, pot fi recomandate și chestionare specifice pentru evaluarea funcției cognitive.
Ce poate ajuta în gestionarea anxietății de separare?
Gestionarea anxietății de separare presupune răbdare și consecvență, iar rezultatele pot apărea în timp — uneori în săptămâni, alteori în luni, în funcție de severitate.
Activitate și stimulare
Activitatea fizică regulată și joaca zilnică ajută la reducerea tensiunii, iar îmbogățirea mediului cu jucării interactive sau care eliberează hrană poate oferi stimulare mentală în absența proprietarului.
Învățarea independenței
Un pas esențial este încurajarea independenței animalului atunci când proprietarul este acasă, prin crearea unui loc sigur unde acesta se poate relaxa și prin oferirea atenției într-un mod calm și predictibil.
Schimbarea rutinei de plecare și întoarcere
Rutina de plecare și întoarcere joacă, de asemenea, un rol important: ignorarea calmă a animalului cu câteva minute înainte de plecare și după revenire poate reduce anticiparea anxioasă.
Plecări planificate și gradate
Plecările planificate, inițial foarte scurte, ajută animalul să învețe că separarea nu este periculoasă și că proprietarul revine întotdeauna. Durata absențelor este crescută treptat, doar atunci când animalul rămâne calm.
Asocierea plecării cu ceva pozitiv
Asocierea plecării cu experiențe plăcute, cum ar fi oferirea unei recompense speciale sau a unei jucării preferate, contribuie la schimbarea percepției asupra momentului despărțirii.
În unele cazuri, pot fi necesare și alte măsuri, precum pet sitter, daycare sau, la recomandarea medicului veterinar, tratament medicamentos.
Un mesaj important pentru proprietari
Anxietatea de separare este o problemă reală și tratabilă. Comportamentele nedorite nu apar din răutate sau încăpățânare, ci din stres și nesiguranță. Cu o abordare corectă și sprijin medical adecvat, majoritatea animalelor pot învăța să rămână singure fără anxietate.
Dacă observați unele dintre aceste semne la animalul dumneavoastră de companie, să știți că nu sunteți singur și că există soluții. Anxietatea de separare este o problemă frecventă, dar cu sprijinul potrivit poate fi gestionată eficient.
Echipa noastră este aici să vă ajute să înțelegeți mai bine comportamentul blănosului dumneavoastră și să găsim împreună cea mai bună abordare, adaptată nevoilor lui și stilului dumneavoastră de viață.
Vă așteptăm la cabinet pentru evaluare, recomandări personalizate și suport pe termen lung, astfel încât plecările de acasă să devină mai ușoare pentru toată familia.
Luați în serios orice mic semn de boală al animăluțului dumneavoastră!
Noi suntem aici să vă ajutăm!
Echipa VETECOMED, din dragoste pentru blănosi!
